duminică, 29 octombrie 2017

Schitul Closca- toamna/ 29 octombrie 2017

 28/29 octombrie 2017.Noaptea de sambata spre duminica cand se trece pe ora de iarna.Nu am dormit decat in reprize  scurte... o noapte lunga si obositoare , dupa o zi in care iar m-am trezit din somn cu pulsul asezat incapatanat la 120 de batai pe minut!
"Ia aminte! Acordați-le mai multă atenție celor care vă sunt alături, fiindcă ei nu vor fi acolo pentru totdeauna"- scrie  George Carlin dupa moartea sotiei  si ma gandesc tot mai des la acest lucru...Sigur nu numai pentru ca sunt tot mai fragila ca sanatate  si plina de betesuguri, ci si pentru ca luna octombrie e plina de despartiri... Ina. draga mea mama... aniversarea lui Grig. Si parca, ca niciodata, simt moartea aproape, foarte aproape...ii simt respiratia rece in  insasi inima mea...Si nu pot spune, inca nu pot spune cuvintele cu care vreau sa plec" Acum libereaza pe robul Tau,Stapane dupa cuvantul Tau, in pace!"
 Dimineata am plecat devreme la Closca... cu doi tineri  si cu o frumusete de femeie alaturi, blanda, senina si credincioasa.Drum frumos, in pace, asa cum trebuie sa fie toate drumurile. 
Era foarte frig cand am ajuns , vantul aspru al Dobrogei rascolea crizantemele ...




  



Una din acele zile in care parca toate s-au umplut de bucurie ...

 si biserica, incalzita de sfintii prezenti in icoane si in fresca, parea ca ma asteapta....Si am mers si am zis:
-Maica Domnului , sa nu ma uiti!
Si Maica Domnului- aproape copila , tinandu-L in brate pe Fiul Sau, a parut ca zambeste...














Ev. Luca 8, 41-56

În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte. Iar când se ducea Iisus şi-L împresurau mulţimile, o femeie, care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate, s-a atins de poala hainei lui Iisus şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci Iisus a grăit: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar, cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu mai întrebi: cine este cel care s-a atins de Mine? Dar Iisus a grăit iar: s-a atins de Mine cineva, căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzând că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând la picioarele Lui, I-a spus, de faţă cu tot poporul, pentru care pricină s-a atins de El şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar Iisus i-a zis: îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace. Pe când încă vorbea El, a venit cineva din casa mai-marelui sinagogii şi a zis acestuia: a murit copila ta; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, a zis către Iair: nu te teme; crede numai şi se va mântui. Şi, intrând în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, pe tatăl copilei şi pe mama ei. Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă; El însă le-a zis: nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme. Dar ei L-au luat în râs, ştiind bine că a murit. Atunci El, scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână, a strigat, zicând: copilă, deşteaptă-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit Iisus să-i se dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei; iar Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.













Cum poti povesti o liturghie? De atatea ori am scris, incat nu stiu ce as putea adauga.

"Rânduiala Sfintei Liturghii este o şcoală de învăţătură creştină,in liturghie gasim intreaga invatatura crestina,găsim Sfânta Scriptură, în citirile din Apostol şi din Sfânta Evanghelie, în multele versete şi cuvinte din Biblie presărate în rugăciunile şi cântarile din Liturghie, precum si în predica, rostită de preot{...}
Dar, mai presus de orice, găsim în rânduiala Sfintei Liturghii însăşi istoria sfântă a mântuirii noastre, arătată prin semnele văzute care alcătuiesc sfânta slujbă. Am văzut cum toate cele ce se săvârşesc, se cântă şi se rostesc în timpul Sfintei Liturghii ne duc cu gândul la Hristos Domnul, pentru că în ele Îl vedem arătat pe El şi întreaga Lui lucrare mântuitoare. Luând deci parte la Sfânta Liturghie, petrecem împreună cu Iisus, ascultăm glasul Lui, suntem aproape de Dânsul; iar dacă ne împărtăşim, ne unim cu El: El petrece întru noi şi noi întru El (Ioan 6, 56)."Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996
Important e insa sa nu uitam de ce ne ducem la liturghie, care e scopul venirii noastre ,astfel incat totul sa nu fie formal si plecand spre casele noastre sa o facem mai luminati, mai aproape de Dumnezeu ,asemenea vamesului , mai indreptati.Asa sa ne ajute Dumnezeu!

marți, 17 octombrie 2017

Toamna cu Filip

 Timpul... mare meu inamic. Nu stiu cat mai este, dar nici nu-mi pasa prea mult ... Multi dintre cei dragi sunt deja Dincolo si sincer am sentimentul ca nimanui nu-i este de folos ca eu, dupa voia lui Dumnezeu, sunt inca Aici. 
Numar anii dupa moartea lui Grig. 
Si iarasi numar anii dupa inaltimea lui Filip. Dupa numarul  primaverilor lui, a verilor, toamnelor si iernilor lui.
Si iubesc timpul lui ... degust cu el merele parguite sau verzi ale acestui an, deschid poarta gradinitei in care Filip creste  cand parintii lui sunt la lucru, cu bucurie, cu emotie, cu zambet si lacrima...


Invat cu Filip lucruri noi, calatoresc pe benzi rulante...
plimb masinute 

Nicio stare sufleteasca nu rezista neschimbata in timp... dar lacrimile sunt si de bucurie. Si ma bucur enorm ca Filip creste sanatos si fericit, ca familia mea reuseste sa depaseasca toate obstacolele educatiei puse de o generatie rigida si faptul ca el e permanent zambitor, bun si senin, e o dovada  ca educatia se poate face si cu zambet si atentie si explicatii si...multa rugaciune. Doamne, ajuta-l sa cresca ca un  fiu adevarat al Tau... cu credinta, nadejde si dragoste... 

Fotografia postată de Doina Elena Dumitru.
Si il imbratisez  strans, strans purtand in imbratisarea toata caldura verii si toata arsita dorurilor mele si el imi da   icul/pupicul  ca recompensa pentru ca sunt, doar pentru atat, fara a astepta nimic.
 Si stiu ca el e sansa mea de nemurire...pentru ca dragostea lui ma va urma si cand eu voi strabate vamile si lumea perfecta a lui Dumnezeu, cu mainile lui ating cerul, cu picioarele lui voi strabate pamantul ...
Si il priveam in momentul despartirii noastre, in pragul casei lui, in bratele mamei lui, trist, vazandu-ma gata de plecare, chiar intors cu capul pe umarul ei sa nu ma vada plecand...
-Nu-i plac despartirile-mi-a zis Andreea ...
Andrei l-a ridicat in bratele lui puternice, m-a sarutat pe obraz  si i-a spus:
-Da-i bunicii, pupicul!
-Icul!- a spus resemnat Filip 
Si obrazul lui s-a lipit de buzele mele o secunda si apoi au plecat la geam, sa ma priveasca afara pe alee, plecand. Asa ne petrecea mama,de la balconul casei ei... si noi toti am preluat obiceiul...
Printre frunzele aurii ale pomilor l-am vazut facandu-mi cu mana, mai mult chemandu-ma decat salutandu-ma de" Drum bun!"
Dar... pentru ca nici eu nu duc usor despartirile am continuat drumul spre casa mea...tragand un picior ... o geanta ... si cateva dureri ...

"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor."(Evanghelia dupa Matei cap 18)
 duminica seara -15 octombrie 2017 

luni, 16 octombrie 2017

Moment/ 16 octombrie 2017







In dupa amiaza aceasta am fost la Urziceni sa ma intalnesc cu Anatolie. Venea din Republica Moldova si in drum spre Bucuresti zabovea un pic sa ma vada. 
Am stabilit sa ne intalnim undeva in drumul lui si am ales sa ne vedem la Urziceni ... intr-o statie de carburanti Petrom plina de amintiri .
Am strabatut drumul spre intalnirea cu Anatolie cu bucurie... chiar am imbracat o rochie noua si foarte frumoasa, m-am parfumat ... si urcand in masina i-am spus lui Adrian ca am imbracat rochia de inmormantare. Privirea lui a fost ca si cand privea un ciudat. De aceia razand am rectificat:
-Nu-ti fie teama, am glumit. Imi place rochia tare mult si vreau sa o imbrac inca de multe ori.
Adrian e mai tanarul meu prieten care ma duce uneori si ma aduce cu masina cand nu am alta varianta ca sa nu-l deranjez.
Am vorbit... am povestit diverse si am privit satele linistite asezate de-o parte si de alta a soselei ...O zi frumoasa de toamna. 
Si m-am intalnit cu Anatolie!
15 minute de planuri si zambete dupa care fiecare a pornit pe drumul lui.
Abia parcursesem 20 de km, cand intr-o localitate, dintr-o strada laterala am vazut o caruta avand un singur cal si un carutas aproape doborat sub palarie,de oboseala, greutatile vietii sau ale vinului inca nepotolit din fiert.Stateau cuminti asteptand sa treaca masinile si cand mai aveam cativa metri pana la ei, brusc carutasul a tras de hat si calul a pornit hotarat sa treaca strada prin fata noastra...
O secunda ne-a despartit! O secunda si cativa centimetri! Soferul meu tanar si foarte atent a tras de volan, a trecut pe celalalt sens... din fata, in mod miraculos, nu venea nimic si... am ramas avand in minte ochiul mare al calului privindu-ma nedumerit si oistea carutei usor ridicata ... Si desi au trecut cateva ore ma intreb daca muream , care era ultima mea fapta buna? Bomboanele daruite ? Dar ultimul pacat?
E aproape miezul noptii deschid psaltirea lui David la semnul lasat dimineata si citesc exact acolo...psalmul 146...
"Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
/ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui." 
Multumesc, Doamne, stiam ca ma iubesti si nadajduiesc mereu in mila ta.

miercuri, 11 octombrie 2017

Priveghere la Schitul Closca in cinstea sfintilor stareti de la Optina 10/11 octombrie 2017

Amintiri despre Manastirea Optina .
Rusia e marea mea dragoste, iar manastirea Optina locul in care mi se parea imposibil sa pun piciorul. Dumnezeu  insa m-a invrednicit sa calc pe acest pamant sfintit si inca de trei ori in 11 luni consecutive.
In luna iulie a fost ultima data in care, anul acesta, am fost la Optina...
Pastrez inca amintirea acelui timp.. casutele colorate ...


 cerul plin de nori si clopotnita...







 Chipurile noastre erau luminoase

 ne-am inchinat...





 am mancat...



















Am dormit la Optina 


 in imbratisari calde

 acelasi pat de fiecare data, ca si cand Optina imi rezerva mereu patul

 Dar Optina nu este despre noi, ci despre Iisus Hristos si slujitorii lui, despre cei care L-au iubit si urmat neconditionat, facandu-se  traitori ai  patimilor Lui.











 Il am ocrotitor pe sfantul Ambrozie



Il cinstesc pe martirii de la Optina, preotul Vasile si calugarii Trofin si Ferapont...


 Samordino ...manastirea de maici... Sfanta Sofia si 
 convingerea ca m-ar fi iubit... asa cum sf Ambrozie ma stie si ma iubeste...O, nu, ca sfantul Ambrozie nu ma poate iubi... Sfantul e cel care ma vegheaza, cel care imi oblojeste ranile... care-mi aduce bucuria si pacea...si mi-o mentine...





Pentru acesta nu puteam lipsi de la Closca in noaptea de priveghere...
Da, manastirea Optina nu e despre noi.
Nici schitul Closca nu e despre noi.
Privegherea este despre cum este Hristos in vietile si inimile sfintilor, astfel ca ei sa ne fie pilda pentru cum sa-I urmam.
10/11 octombrie 2017.Schitul Mare Muncenic Gheorghe - Closca
Am gasit schitul in pregatire pentru sarbatoare. Diaconul Iacob aseaza florile,aprindea candelele,parintele Nectarie aseza cartile pe care urma sa le foloseasca... 
Aleşi fiind de Dumnezeu din această lume plină de deşertăciuni, o, Cuvioşilor Părinţi ai Optinei, aţi ridicat cu evlavie crucea voastra şi lui Hristos cu credinţă I-aţi urmat şi îndrăzneală în mijlocirea voastră înaintea Domnului aţi căpătat. Pentru aceasta, aducându-vă acum cu sârguinţă rugăciune, cu dragoste strigăm vouă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi ai Optinei, luminoşi purtători ai harului stăreţiei!


Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povățuiește-mă în toate și ajută-mă. Chiar dacă aș primi necazuri și nenorociri în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că în toate este voia Ta cea sfântă.

În toate faptele și cuvintele mele, Tu călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu toți frații mei, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând.

Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei. Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Amin


O, preaslăviţi drepţi ai lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi şi Stareţi, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie, Iosif şi al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie şi Nicon, ca şapte stâlpi şi şapte luminători aţi strălucit în Sihăstria de la Optina! Auziţi această rugăciune a noastră şi pogorâţi-ne de la Hristos dar de smerenie şi pomenire a morţii, să ne izbăvească cu harul Său de tot răul şi să ne învrednicească de sfârşit creştinesc pe toţi care îi cântăm Lui: Aliluia!

 Pavecernita...




 Vecernie cu litie



































 Liturghie...



















 O noapte de mai mare  apropiere de Hristos. O noapte in care inimile noastre au stat in fata lui Dumnezeu ca la Judecata. Doar ca alaturi am avut-o pe Maica Domnului si pe sfintii stareti de la Optina... Nu am fost singuri! Si cred ca bruma mea de nevointa m-a ajutat sa ma apropii mai mult...