marți, 17 octombrie 2017

Toamna cu Filip

 Timpul... mare meu inamic. Nu stiu cat mai este, dar nici nu-mi pasa prea mult ... Multi dintre cei dragi sunt deja Dincolo si sincer am sentimentul ca nimanui nu-i este de folos ca eu, dupa voia lui Dumnezeu, sunt inca Aici. 
Numar anii dupa moartea lui Grig. 
Si iarasi numar anii dupa inaltimea lui Filip. Dupa numarul  primaverilor lui, a verilor, toamnelor si iernilor lui.
Si iubesc timpul lui ... degust cu el merele parguite sau verzi ale acestui an, deschid poarta gradinitei in care Filip creste  cand parintii lui sunt la lucru, cu bucurie, cu emotie, cu zambet si lacrima...


Invat cu Filip lucruri noi, calatoresc pe benzi rulante...
plimb masinute 

Nicio stare sufleteasca nu rezista neschimbata in timp... dar lacrimile sunt si de bucurie. Si ma bucur enorm ca Filip creste sanatos si fericit, ca familia mea reuseste sa depaseasca toate obstacolele educatiei puse de o generatie rigida si faptul ca el e permanent zambitor, bun si senin, e o dovada  ca educatia se poate face si cu zambet si atentie si explicatii si...multa rugaciune. Doamne, ajuta-l sa cresca ca un  fiu adevarat al Tau... cu credinta, nadejde si dragoste... 

Fotografia postată de Doina Elena Dumitru.
Si il imbratisez  strans, strans purtand in imbratisarea toata caldura verii si toata arsita dorurilor mele si el imi da   icul/pupicul  ca recompensa pentru ca sunt, doar pentru atat, fara a astepta nimic.
 Si stiu ca el e sansa mea de nemurire...pentru ca dragostea lui ma va urma si cand eu voi strabate vamile si lumea perfecta a lui Dumnezeu, cu mainile lui ating cerul, cu picioarele lui voi strabate pamantul ...
Si il priveam in momentul despartirii noastre, in pragul casei lui, in bratele mamei lui, trist, vazandu-ma gata de plecare, chiar intors cu capul pe umarul ei sa nu ma vada plecand...
-Nu-i plac despartirile-mi-a zis Andreea ...
Andrei l-a ridicat in bratele lui puternice, m-a sarutat pe obraz  si i-a spus:
-Da-i bunicii, pupicul!
-Icul!- a spus resemnat Filip 
Si obrazul lui s-a lipit de buzele mele o secunda si apoi au plecat la geam, sa ma priveasca afara pe alee, plecand. Asa ne petrecea mama,de la balconul casei ei... si noi toti am preluat obiceiul...
Printre frunzele aurii ale pomilor l-am vazut facandu-mi cu mana, mai mult chemandu-ma decat salutandu-ma de" Drum bun!"
Dar... pentru ca nici eu nu duc usor despartirile am continuat drumul spre casa mea...tragand un picior ... o geanta ... si cateva dureri ...

"De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor."(Evanghelia dupa Matei cap 18)
 duminica seara -15 octombrie 2017 

luni, 16 octombrie 2017

Moment/ 16 octombrie 2017






In dupa amiaza aceasta am fost la Urziceni sa ma intalnesc cu Anatolie. Venea din Republica Moldova si in drum spre Bucuresti zabovea un pic sa ma vada. 
Am stabilit sa ne intalnim undeva in drumul lui si am ales sa ne vedem la Urziceni ... intr-o statie de carburanti Petrom plina de amintiri .
Am strabatut drumul spre intalnirea cu Anatolie cu bucurie... chiar am imbracat o rochie noua si foarte frumoasa, m-am parfumat ... si urcand in masina i-am spus lui Adrian ca am imbracat rochia de inmormantare. Privirea lui a fost ca si cand privea un ciudat. De aceia razand am rectificat:
-Nu-ti fie teama, am glumit. Imi place rochia tare mult si vreau sa o imbrac inca de multe ori.
Adrian e mai tanarul meu prieten care ma duce uneori si ma aduce cu masina cand nu am alta varianta ca sa nu-l deranjez.
Am vorbit... am povestit diverse si am privit satele linistite asezate de-o parte si de alta a soselei ...O zi frumoasa de toamna. 
Si m-am intalnit cu Anatolie!
15 minute de planuri si zambete dupa care fiecare a pornit pe drumul lui.
Abia parcursesem 20 de km, cand intr-o localitate, dintr-o strada laterala am vazut o caruta avand un singur cal si un carutas aproape doborat sub palarie,de oboseala, greutatile vietii sau ale vinului inca nepotolit din fiert.Stateau cuminti asteptand sa treaca masinile si cand mai aveam cativa metri pana la ei, brusc carutasul a tras de hat si calul a pornit hotarat sa treaca strada prin fata noastra...
O secunda ne-a despartit! O secunda si cativa centimetri! Soferul meu tanar si foarte atent a tras de volan, a trecut pe celalalt sens... din fata, in mod miraculos, nu venea nimic si... am ramas avand in minte ochiul mare al calului privindu-ma nedumerit si oistea carutei usor ridicata ... Si desi au trecut cateva ore ma intreb daca muream , care era ultima mea fapta buna? Bomboanele daruite ? Dar ultimul pacat?
E aproape miezul noptii deschid psaltirea lui David la semnul lasat dimineata si citesc exact acolo...psalmul 146...
"Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
/ Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui." 
Multumesc, Doamne, stiam ca ma iubesti si nadajduiesc mereu in mila ta.

miercuri, 11 octombrie 2017

Priveghere la Schitul Closca in cinstea sfintilor stareti de la Optina 10/11 octombrie 2017

Amintiri despre Manastirea Optina .
Rusia e marea mea dragoste, iar manastirea Optina locul in care mi se parea imposibil sa pun piciorul. Dumnezeu  insa m-a invrednicit sa calc pe acest pamant sfintit si inca de trei ori in 11 luni consecutive.
In luna iulie a fost ultima data in care, anul acesta, am fost la Optina...
Pastrez inca amintirea acelui timp.. casutele colorate ...


 cerul plin de nori si clopotnita...







 Chipurile noastre erau luminoase

 ne-am inchinat...





 am mancat...



















Am dormit la Optina 


 in imbratisari calde

 acelasi pat de fiecare data, ca si cand Optina imi rezerva mereu patul

 Dar Optina nu este despre noi, ci despre Iisus Hristos si slujitorii lui, despre cei care L-au iubit si urmat neconditionat, facandu-se  traitori ai  patimilor Lui.











 Il am ocrotitor pe sfantul Ambrozie



Il cinstesc pe martirii de la Optina, preotul Vasile si calugarii Trofin si Ferapont...


 Samordino ...manastirea de maici... Sfanta Sofia si 
 convingerea ca m-ar fi iubit... asa cum sf Ambrozie ma stie si ma iubeste...O, nu, ca sfantul Ambrozie nu ma poate iubi... Sfantul e cel care ma vegheaza, cel care imi oblojeste ranile... care-mi aduce bucuria si pacea...si mi-o mentine...





Pentru acesta nu puteam lipsi de la Closca in noaptea de priveghere...
Da, manastirea Optina nu e despre noi.
Nici schitul Closca nu e despre noi.
Privegherea este despre cum este Hristos in vietile si inimile sfintilor, astfel ca ei sa ne fie pilda pentru cum sa-I urmam.
10/11 octombrie 2017.Schitul Mare Muncenic Gheorghe - Closca
Am gasit schitul in pregatire pentru sarbatoare. Diaconul Iacob aseaza florile,aprindea candelele,parintele Nectarie aseza cartile pe care urma sa le foloseasca... 
Aleşi fiind de Dumnezeu din această lume plină de deşertăciuni, o, Cuvioşilor Părinţi ai Optinei, aţi ridicat cu evlavie crucea voastra şi lui Hristos cu credinţă I-aţi urmat şi îndrăzneală în mijlocirea voastră înaintea Domnului aţi căpătat. Pentru aceasta, aducându-vă acum cu sârguinţă rugăciune, cu dragoste strigăm vouă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi ai Optinei, luminoşi purtători ai harului stăreţiei!


Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povățuiește-mă în toate și ajută-mă. Chiar dacă aș primi necazuri și nenorociri în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că în toate este voia Ta cea sfântă.

În toate faptele și cuvintele mele, Tu călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu toți frații mei, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând.

Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei. Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Amin


O, preaslăviţi drepţi ai lui Hristos, Cuvioşilor Părinţi şi Stareţi, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie, Iosif şi al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie şi Nicon, ca şapte stâlpi şi şapte luminători aţi strălucit în Sihăstria de la Optina! Auziţi această rugăciune a noastră şi pogorâţi-ne de la Hristos dar de smerenie şi pomenire a morţii, să ne izbăvească cu harul Său de tot răul şi să ne învrednicească de sfârşit creştinesc pe toţi care îi cântăm Lui: Aliluia!

 Pavecernita...




 Vecernie cu litie



































 Liturghie...



















 O noapte de mai mare  apropiere de Hristos. O noapte in care inimile noastre au stat in fata lui Dumnezeu ca la Judecata. Doar ca alaturi am avut-o pe Maica Domnului si pe sfintii stareti de la Optina... Nu am fost singuri! Si cred ca bruma mea de nevointa m-a ajutat sa ma apropii mai mult...